Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel

Capitolul 4

4. Celui care face fapte, nu i se socotește plata după har, ci după datorie;
5. Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptează pe cel păcătos, credința lui i se socotește ca dreptate.
6. Precum și David vorbește despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socotește dreptatea fără fapte:
7. "Fericiți aceia, cărora li s-au iertat fărădelegile și ale căror păcate li s-au acoperit!
8. Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul".
9. Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem: "I s-a socotit lui Avraam credința ca dreptate".
10. Dar cum i s-a socotit? Când era tăiat împrejur sau când era netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.
11. Iar semnul tăierii împrejur l-a primit ca pecete a dreptății pentru credința lui din vremea netăierii împrejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred, netăiați împrejur, pentru a li se socoti și lor (credința) ca dreptate,
12. Și părinte al celor tăiați împrejur. Dar nu numai al celor care sunt tăiați împrejur, ci și care umblă pe urmele credinței pe care o avea părintele nostru Avraam, pe când era netăiat împrejur.